Dacă ai un SRL neplătitor TVA servicii UE și facturezi o firmă din Uniunea Europeană, regula practică este aceasta: pentru servicii B2B obișnuite ai nevoie de cod special de TVA conform art. 317 înainte de prestare, emiți factura fără TVA românesc, cu mențiune de taxare inversă, și depui D390 pentru luna în care ai operațiunea. Codul art. 317 nu te transformă în plătitor normal de TVA.
Confuzia apare pentru că pe codul special apare prefixul RO. Asta nu înseamnă că firma ta trece la TVA în regim normal, nu îți dă drept de deducere și nu schimbă facturile interne. Este un cod folosit pentru anumite operațiuni intracomunitare, inclusiv servicii B2B către firme din UE.
Când poate un SRL neplătitor TVA să factureze servicii către UE
Un SRL aflat în regimul special de scutire pentru întreprinderi mici poate factura servicii către clienți din UE. Plafonul românesc de scutire aplicabil în 2026 este 395.000 lei cifră de afaceri anuală, potrivit art. 310 din Codul fiscal. Până la depășirea plafonului, firma rămâne neplătitoare de TVA în regim normal.
Dar pentru servicii intracomunitare contează foarte mult cine este clientul:
- firmă din UE cu cod valid de TVA, de regulă intri pe tratament B2B, cu locul prestării la beneficiar;
- firmă fără cod valid de TVA, nu forțezi tratamentul B2B intracomunitar până nu clarifici statutul clientului;
- persoană fizică din UE, intri în zona B2C, unde regula generală și excepțiile trebuie analizate separat;
- platformă sau marketplace, verifici cine este beneficiarul real al serviciului și ce documente se emit.
În practică, primul filtru este verificarea codului TVA al clientului în VIES, sistemul oficial al Comisiei Europene pentru validarea codurilor TVA. Salvează dovada verificării la data facturii, pentru că ea susține tratamentul B2B.
Codul special TVA art. 317: când îl ceri și ce înseamnă
Pentru servicii B2B standard către o firmă din UE, codul special TVA art. 317 trebuie cerut înainte de prestarea serviciului, atunci când locul prestării este în alt stat membru, iar beneficiarul este persoana obligată la plata TVA acolo.
Nu există un prag minim pentru aceste servicii. Pragurile discutate în alte contexte, de exemplu pentru achiziții intracomunitare de bunuri sau pentru anumite servicii B2C prin OSS, nu te scapă de art. 317 la prima prestare B2B intracomunitară.
Concret, codul art. 317:
- se folosește pentru operațiunile intracomunitare prevăzute de art. 317;
- are prefix RO și se comunică firmei din UE pentru factura B2B;
- nu te face plătitor normal de TVA conform art. 316;
- nu îți permite să deduci TVA din achiziții;
- nu schimbă modul în care emiți facturile interne ca neplătitor de TVA.
Înregistrarea sau modificarea vectorului fiscal se face prin formularul D700, conform informațiilor ANAF. Contabilul tău va avea nevoie de acces și drepturi corecte în SPV pentru codul folosit la depuneri.
SRL neplătitor TVA servicii UE: cum arată factura B2B
Pentru o factură servicii UE fără TVA către o firmă cu cod TVA valid, regula generală din art. 278 alin. (2) spune că locul prestării este la beneficiar. Cu alte cuvinte, serviciul nu este impozabil în România, iar clientul aplică TVA în statul lui prin taxare inversă.
Factura ar trebui să includă, în mod practic:
- datele SRL-ului tău;
- codul special de TVA cu prefix RO obținut conform art. 317;
- datele clientului UE și codul lui valid de TVA;
- descrierea serviciilor prestate;
- valoarea serviciilor;
- TVA necolectat în România;
- mențiunea „taxare inversă”;
- o formulare de tip „neimpozabil în România conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal”.
Evită formula generică „scutit de TVA” pentru aceste servicii B2B standard. În cazul acesta, ideea fiscală corectă este că locul prestării este în statul clientului, nu că aplici o scutire românească propriu-zisă.
D390 servicii intracomunitare: ce depui pentru vânzarea de servicii
D390 se depune pentru lunile în care ai prestări intracomunitare de servicii care intră la art. 325 din Codul fiscal. În cazul discutat aici, vorbim despre servicii art. 278 alin. (2), prestate către o persoană impozabilă stabilită în UE, nestabilită în România, cu condiția ca serviciul să nu fie scutit în statul membru unde este impozabil.
Pentru vânzarea de servicii către o firmă UE cu cod valid, regula practică este clară: se depune D390, nu se depune D301 și nu se plătește TVA în România pentru acea vânzare.
Atenție la diferența dintre vânzări și achiziții. Dacă SRL-ul tău cumpără servicii din UE, poate apărea D301 și TVA de plată în România. Aceasta este o problemă separată de factura emisă de tine către clientul din UE.
Ce faci dacă beneficiarul UE nu are cod TVA valid
Dacă beneficiarul nu are cod valid de TVA sau nu acționează ca persoană impozabilă, nu tratezi automat operațiunea ca prestare intracomunitară B2B raportabilă în D390. Trebuie verificat statutul clientului și regula de loc al prestării.
Pentru un SRL neplătitor, factura poate rămâne fără TVA românesc dacă locul prestării este România și firma este încă sub regimul art. 310. Dar temeiul nu mai este același ca la B2B cu taxare inversă. De aceea este riscant să folosești aceeași formulare pe toate facturile către UE.
Servicii B2C către persoane fizice din UE
Pentru servicii către persoane fizice sau entități neimpozabile din UE, regula generală este diferită de B2B. În multe cazuri, locul prestării este la prestator, adică în România pentru un SRL românesc. Dacă firma rămâne sub art. 310, nu colectează TVA românesc.
Există însă excepții importante: servicii legate de imobile, transport, restaurante sau catering, evenimente, închirieri de mijloace de transport și servicii electronice. Pentru servicii electronice B2C, locul prestării poate fi la consumator, iar pragul UE de 10.000 EUR și regimul OSS devin relevante.
Exemplu practic: o consultanță livrată unei persoane fizice din UE poate avea un tratament diferit de un produs digital automatizat vândut aceleiași persoane. Nu porni de la țara clientului, pornește de la tipul serviciului și de la statutul clientului.
Factura către client UE se transmite în RO e-Factura?
Pentru o prestare B2B standard către o firmă din UE, cu locul prestării la beneficiar în alt stat membru, sursele oficiale MF și ANAF nu susțin o obligație automată de transmitere în RO e-Factura. Sursele oficiale MF și ANAF leagă obligația e-Factura B2B de facturile pentru livrări sau prestări cu locul în România și de operațiuni între persoane impozabile stabilite în România.
Totuși, SPV rămâne important. Prin SPV gestionezi depuneri, D700 pentru codul art. 317 și D390. Deci chiar dacă factura către firma UE nu intră automat în RO e-Factura, partea administrativă rămâne în zona ANAF.
Greșeli frecvente când facturezi servicii UE ca neplătitor TVA
- Ceri codul art. 317 după factură. Pentru servicii B2B intracomunitare, codul trebuie obținut înainte de prestare.
- Folosești CUI-ul intern în loc de codul special RO. Pe factura B2B UE și în D390 se lucrează cu codul special, acolo unde operațiunea intră la art. 317.
- Scrii simplu „TVA 0%”. Mai corect este să explici tratamentul: taxare inversă, neimpozabil în România conform art. 278 alin. (2).
- Depui D301 pentru vânzarea de servicii. Pentru vânzarea către firma UE cu cod valid, regula indică D390, fără D301 și fără TVA de plată în România. D301 poate apărea la achiziții, nu la această vânzare.
- Tratezi persoana fizică UE ca firmă UE. B2C are reguli proprii și poate aduce în discuție OSS pentru servicii electronice.
- Uiți de dovada VIES. Verificarea codului clientului la data facturii este o probă practică utilă.
Checklist înainte de prima factură către UE
- Stabilește dacă beneficiarul este firmă, persoană impozabilă, persoană fizică sau platformă.
- Verifică în VIES codul TVA al firmei din UE și salvează dovada.
- Obține codul special de TVA conform art. 317 înainte de prestare, dacă intri pe B2B intracomunitar.
- Emite factura cu codul special RO, codul TVA al clientului și mențiunea de taxare inversă.
- Folosește formularea „neimpozabil în România conform art. 278 alin. (2)” pentru B2B standard.
- Depune D390 pentru luna în care ai operațiunea, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 325.
- Nu amesteca vânzarea de servicii cu achizițiile de servicii din UE, care pot genera D301 și TVA de plată.
- Verifică separat serviciile B2C, mai ales serviciile electronice și pragul OSS de 10.000 EUR.
- Discută cu contabilul includerea veniturilor în plafonul art. 310, mai ales pentru servicii B2B cu locul în alt stat membru.
Concluzie
Pentru un SRL neplătitor care facturează servicii unei firme din UE, miza nu este să „pui sau nu pui TVA” la întâmplare, ci să documentezi corect tratamentul: client B2B cu cod valid, cod special art. 317, factură fără TVA românesc, taxare inversă și D390. Odată ce separi codul art. 317 de înregistrarea normală în scopuri de TVA, fluxul devine mult mai clar.
Partea care merită verificată de fiecare dată este statutul clientului și tipul serviciului. B2B standard este un traseu relativ previzibil. B2C, serviciile electronice, platformele și serviciile posibil scutite în statul beneficiarului cer o analiză pe cazul concret, înainte să emiți factura.